Legenda riului Botna
Demult, foarte demult, pe meleagurile satelor Ulmu, Horodca, Suruceni si Cirlani traia un mosier cu numele de Buda. Boierul era foarte bogat, dar si hain din fire. El avea o fiica foarte frumoasa si buna la suflet: Botna. Zile intregi fata isi petrecea timpul in mijlocul padurii, unde se afla o poienita pitoreasca. Linga acest izvor Bootna sia intilnit prima dragoste. Un baiat chipes, zvelt si frumos. Era dintr-o familie de oameni saraci si traia intr-un sat din apropiere. Fata la indragit. Dragostea lor era sincera si curata, de aceea au si hotarit sa se casatoreasca. Din una din yile fafa ii marturiri totul tatalui sau. Auzind spusele fetei tatal mai n-a murit de furie si lea interyis categoric casatoria. Peste citeva yile pe fata au gasit-o moarta linga iyvorul din poienita. Treceau zile, ani. Trecatorii vedeau un tinar care ingrijea iyvorul si punea flori pe locul unde fusese gasita fata. Foarte mare a fost furia si ura boierului vazind acestea. El a hotarit sa stearga din memoria oamenilor chiar si izvorul a inceput sa-l astupe cu noroi si vreascuri. Dar mare ii fu mirarea, vazu ca izvorul se facu mai larg si mai frumos. Dupa aceea s-a inceput toate naspastele taranilor pe care boierul le ineca sa astupe izvorul din poiana. Dar izvorul din zi in zi se marea si apa ineca poienita cu flori si iarba verde. Multt ani boierul stringea biruri de la tarani ca sa astupe izvorul, dar straduintele au fost zadarnce. Satenii au inceput sa numeasca iyvorul "Ochiul Budei " . Dupa moartea boierului iyvorul a inceput sa curga in jos, spre satul Ulmu, ducindu-si apa racoritoare spre tirmul marii negre. Taranii din satele vecine au inceput sa numeasca izvorul apele Botnei, iar mai apoi i-au zis - riul Botnei.