Casa locuitoarei satului Ulmu, Nina Barbăroș,s-a transformat în seara de Ajun de Sf. Andrei într-o locație perfectă pentru organizarea unei șezători, așa ca în vremurile de demult. Chiar și lipsa energiei electrice, fără de care a rămas jumătate din sat,a adăugat un plus de mister și culoare sărbătorii organizate de un grup de femei,la inițiativa noii directoare a Casei de cultură, Ecaterina Frunză, și cu susținerea primăriei.

Nina Barbăroș,o femeie cu mâini de aur, este invalidă de gradul I de mai bine de 24 de ani. Însă acest lucru nu a descurajat-o. A început viața din nou, doar că de această dată în scaunul cu rotile. Şi-a găsit, însă, alinarea în lucrul manual: croșetare, împletire, broderie, etc. Şi transmite din secretele ei și altor femei care sunt interesate și le este drag a păstra din tradițiile neamului. Nina Barbăroș locuiește împreuna cu fiica, ce o ajută mereu, are și nepoții în preajmă. Directoarea Casei de cultură a organizat acasă la ea șezătoarea de Sf. Andrei, prin acest gest vrând să îi dovedească că nu este singură și că nu-i uitată de săteni.

Cu doi colaci copți de gospodinele din sat, așezați frumos pe un prosop alb, brodat, recitând o poezie compusă special pentru gazda șezătorii, femeile au intrat în casă, de la frigul rece de afară în odaia caldă, cu miros de busuioc, usturoi și vin fiert. Șezătoarea a început cu cântece populare,iar gospodinele s-au apucat de lucru: care să scarmene lână, care să împletească sau să brodeze.Pe masa din odaie trona un coș cu mere și gutui, covrigi și pâine cu sare, colaci și busuioc. N-au lipsit vinul roșu și salatele moldovenești. Ulmencele au venit de acasă și ele cu bucate tradiționale: sărmăluțe, plăcințele, „pampuşte”, ect. Iar pentru ca șezătoarea să fie perfectă, între timp ... s-a deconectat şi lumina. Dar gospodinele noastre nu s-au pierdut cu firea: şi-au văzut de treabă la lumina lumânărilor și a candelelor. Așa ca pe vremuri, când acestea erau singurele surse de lumină la casa gospodarilor.Au cântat, au tors lână, și-au istorisit întâmplări din tinerețea lor, iar fetele au făcut vrăji pentru a-și vedea ursitul. Nina Barbăroș a povestit despre vrăjile din tinereţe, când, împreună cu alte fete, au vrut să vadă cât de norocoase sunt. Atunci au pus pe pragul de la ușă capete de lumânări: la care ardea prima, aceia se mărită prima.

La șezătoare au fost interpretate și cântece cu caracter național. Despre Patrie și de dor, despre soarta tragică a Basarabiei care a fost „măritată” și arsă, ruptă de la frați și surori. Mamele, ai căror copii sunt plecaţi peste mări şi ţări au citit poezii dedicate lor, din caietele lor de suflet. Cele mai tinerele au experimentat vrăjile spuse de femei pentru a-și vedea ursitul. Copiii mici s-au alăturat și ei la sărbătoare, recitând poezii. Spre sfârșit au răsunat cântece religioase, cei prezenţi rugându-se la Dumnezeu pentru liniște și pace.

La șezătoarea, care a adunat circa 20 de săteni, mari şi mici, a venit și primarul satului Ulmu, Grigore Postică. De altfel, singurul bărbat, participant la acest eveniment. Dumnealui s-a arătat bucuros de faptul că tradițiile nu sunt date uitării și că mai sunt oameni care vor să le transmită generațiilor viitoare.„Mirosul de usturoi din această odaie ne va păzi de rele. Pe stil vechi acum intrăm în iarnă și asta ne-o arătă și timpul de afară. Noua directoare a Casei de cultură, Ecaterina Frunză, a făcut primul pas în ce priveşte promovarea tradiţiilor”, a spus primarul. Să fie într-un ceas bun!

Liliana CROITOR, Ulmu

Sursa: www.ialovenionline.md